Istoricul Parohiei Chiriţeni

Pe cursul mijlociu al Bistriţei Moldave, la confluenţa pârâului Hangu, se găseşte depresiunea intramontană a Hangului - astăzi inundată de apele lacului de acumulare ,,Izvorul Muntelui” – unde s-a dezvoltat una dintre cele mai importante şi vestite localităţi de pe Valea Bistriţei.

După cum se consemnează in etnografia Văii Bistriţei: ,,Lunca Bistriţei…era impădurită şi cu totul impracticabilă pentru o circulaţie normală. Primele aşezări si mai ales ale celor veniti din alte parti… au fost pe dealuri şi in fundul văilor, prin poiene.”

Pentru a intra in subiect, vom folosi cercetările si publicaţiile Arhimandritului Ioanichie Bălan: ,, Săhăstria Hangului, secolele XIV-XVII. Spre sfârşitul secolului al-XIV-lea, prezenţa vieţii sihastre in jurul Ceahlăului este deja o realitate. Un grup de călugări din Mănăstirea Neamţ, după ce s-au nevoit mai intâi in pădurile seculare ale Muntelui Ceahlău, au intemeiat o mică sihăstrie pe valea râului Bistriţa, nu departe de satul de mai târziu. Sihastria din poiana Hangu a fost populată de sihaştri de la poalele Ceahlăului, care nu puteau suporta cu uşurintă asprimea climei de pe munte. Aici se nevoiau mai ales calugării nemţeni dornici de linişte.

In prima jumătate a secolului al-XV-lea, Sihăstria Hangului era atât de populată incât a intrat in atenţia domnului şi a fost numărată printre mănăstirile Moldovei. La 13 februarie 1458, Ştefan cel Mare, printr-un hrisov de danie, subordonează Mănăstirea Hangu, Mănăstirii Neamţ. In această stare, Sihăstria Hangului mai dăinuie până in secolul al-XVII-lea, apoi călugării se retrag in alte mănăstiri mai izolate, iar biserica lor devine biserică de parohie pentru locuitorii din Hangu.”-,,Vetre de sihăstrie românească”- p.123. Un fapt este mai important, că hrisovul Sfântului Ştefan cel Mare de la 1458 este deocamdată prima atestare documentară a denumirii de ,,Hangu”.

Alte informaţii despre biserica din Gura Hangului s-au mai găsit in anul 1872, după o notă scrisă de preotul Mihail Galinescu, in care se spune: ,,Biserica din Hangu a fost incepută in anul 1785 şi terminată in 1795, ridicată prin stăruinţa preoţilor Ioan Vici - zis Popa Lupu şi Ion Cracoveanu. Această biserică cu hramul ,,Sfântul Nicolae” era construită la nord de 2 stejari şi a fost arsă de turci in 1821 – Revoluţia lui Tudor Vladimirescu.

Biserica ce a fost construită ulterior, tot cu stăruinţa preoţilor sus- menţionaţi, a fost ridicată pe un loc mai inalt, la sud de cei 2 stejari seculari şi a fost sfinţită in anul 1829. Biserica a avut pe pereţii dinspre miază-zi fresce, după modelul mănăstirilor din nordul Moldovei şi a fost reconstruită după acelaşi plan al fostei biserici incendiate, ce au avut ca model biserica necropolă ,,Sfântul Nicolae” din Rădăuţi ( această biserică de la 1829 se pastrează până astăzi, este biserica noastră parohială şi a fost declarată monument istoric).          

Am putea nominaliza după 1785 la biserica din Gura Hangului pe preoţii Ioan Vici - supranumit Popa Lupu, refugiat din Ţara Moţilor la Hangu, ca cel ce a fost luptător in revoluţia lui Horea, in fruntea luptătorilor din satul său. A venit la Hangu cu 4 feciori:

• Preotul David Vici.
• Preotul Toader Vici, care a păstorit la Bicaz şi apoi la Hangu (1832-1839).
• Preotul Ioan Vici - fiul, din intâmplare a trebuit să ia numele Galinescu, a fost paroh in Gura Hangului până in anul 1895.
• Preotul Gavril Vici.

In anul 1895 a ocupat postul de preot paroh al Hangului, preotul Costache Gheorghiu, care in timpul primului război mondial, a căzut la datorie. In timpul păstoririi lui s-a pus problema construirii unei biserici noi, deoarece biserica existentă devenise neincăpătoare. Decedând preotul paroh, a urmat fiul său, preotul Teodor Gheorghiu, care in anul 1921 a reuşit să sfinţească locul şi să fie incepută construcţia noii biserici. In anul 1922, preotul Teodor Gheorghiu a fost transferat la biserica Valea Viei din Piatra Neamţ şi in locul lui a venit preotul Mihai Coroamă, care a luat cu seriozitate pe mână construcţia bisericii.

Construcţia bisericii a durat 30 de ani cu tot cu pictură, terminată şi sfinţită in anul 1951, probabil la Inălţarea Domnului. A fost o adevarată bijuterie de biserică, o catedrală impunatoare in care s-au slujit numai 8 ani, până la 21 mai 1959, când prin apariţia lacului de acumulare Izvorul Muntelui, a fost dezafectată, dărâmată, recuperandu-se din ea ce s-a putut: catapeteasma, icoane portative, străni, acoperiş, unele au fost donate bisericii din satul Pângărăcior, pe atunci in construcţie.

Biserica veche, monument istoric, a fost stramutată sus pe munte, la Chiriţeni in anul 1959 şi iată de ce acolo: primarul comunei Hangu, de la acea vreme, Cristea Cerchez, era prieten bun cu preotul Mihai Coroamă şi apărând problema locului unde trebuia să fie strămutată biserica, primarul i-a propus să nu o mute in vatra satului, ci undeva sus pe munte, să nu mai fie in ochii activiştilor de partid.

Biserica a fost improprietărită cu suprafaţa de teren ce a fost considerată necesară, incluzând cimitirul şi casa parohială; a fost demontată bucată cu bucată şi reconstruită la fel. S-a adus catapeteasma de la biserica din Fârţâgi şi au montat-o in locul celei de la Hangu, care a fost donată bisericii Precista din Piatra Neamţ.

Turnul clopotniţei a fost construit in anul 1873, la staruinţa preotului Mihail Galinescu, zidăria din piatră cu mortar, prevazută cu boltă de intrare in incintă, a fost demolată şi recladită pe munte după acelaşi plan.

Conform legilor strămutării, au fost strămutate şi cimitirele din Hangu si Fârţâgi; cei ce au avut rude si urmaşi, au fost strămutaţi şi reinhumaţi in morminte separate, iar cei necunoscuţi, au fost reinhumaţi in gropi comune.

Biserica a fost sfinţită in data de 12 iulie 1959, de către Mitropolitul Moldovei şi Sucevei, Iustin Moisescu.

Preotul Mihai Coroamă a construit şi casa parohială, lângă biserica din Chiriţeni, unde a trăit până la 16 octombrie 1968 ( a fost paroh timp de 46 de ani).

După el a fost preot paroh Gavril Vlad, in timpul căruia a fost construită biserica ,,Acoperământul Maicii Domnului” din satul Grozăveşti; in anul 1974 se transferă la parohia ,,Sfinţii Apostoli “ din Hangu.

În locul lui a venit preotul Mihai Popa, in timpul căruia s-a ridicat in anul 1974 o altă casă parohială şi care s-a pensionat in anul 2003.

În anul 2003 a fost numit paroh la Parohia Chiriţeni, preotul Gheorghe Avârvarei, care păstoreşte până in prezent.

Din anul 2003 până in prezent, s-au desfăşurat următoarele activităţi:

• s-a întocmit documentaţia necesară pentru construcţia unei biserici noi cu hramul „Sfântul Nicolae”.
• punerea pietrei de temelie şi sfinţirea locului s-a săvârşit la data de 29 august 2006, după care am început lucrările de amenajare şi construcţie.
• 2006-2010, s-a construit un zid de sprijin (60 metri lungime şi 3 metri înălţime), s-a turnat fundaţia si temelia din beton armat, după care s-a ridicat biserica din bârne de brad, acoperită cu tablă zincată, este tencuită in interior, s-au pus geamurile, s-a termoizolat si tencuit exterior, s-au montat uşile, s-a montat instalaţia de incălzire centrală in pardoseală şi centrala, strănile sunt in lucru, ne pregatim pentru pictură şi se slujeşte in ea provizoriu.
• tot în anii 2007-2009, s-a ridicat o nouă casă parohială, din bolţari BCA şi lemn (parter şi etaj) care a fost finalizată in totalitate si sfinţită in data de 07.12. 2009, de către un sobor de preoţi, in frunte cu Părintele Protopop Mihai Damian.
• în data de 19.12.2010, un sobor de preoţi, in frunte cu Părintele Protopop Mihai Damian, au binecuvântat lucrările la noua biserică, in care se slujeşte provizoriu.
• în august 2010 s-a inceput şi construirea unei noi case sociale care acum se află in stadiul de finisare.
• în data de 26.03.2011, I.P.S. Părinte Teofan, a dăruit ambelor noastre biserici, câte  un nou Sfânt Antimis.